Mănăstirile sunt străbune vetre de cultură şi credintă ortodoxă, ocupând un loc aparte în trecutul Bisericii noastre strămoşeşti. Şi astăzi ele au rămas adevărate centre de credinţă în Dumnezeu, izvoare de hrană spirituală pentru sufletul creştinului. Între acestea se înscrie şi mănăstirea "Izvorul Miron" Româneşti. La începutul celui de al doilea deceniu al secolului XX, pe teritoriul Banatului, aflat încă sub dominaţie străină, se punea piatra de temelie unei noi vetre mănăstireşti de către patriarhul Dr. Elie Miron Cristea, pe atunci episcop al Caransebeşului (1910 – 1919). Ca urmare a vizitei canonice făcută în zona Făgetului, "oraşul castanilor" în anul 1911, dar şi impresionat de frumuseţea locurilor de la poalele Padeşului, a hotărât să ridice în acest loc o mănăstire. Locul pe care se află mănăstirea a fost donat de surorile Maria şi Suzana din satul Româneşti. Aşa ia fiinţă mănăstirea Balta Caldă cum i se mai spune; piatra fundamentală aşezându-se în anul 1912. Probabil după numele de naştere al ierarhului din aceea vreme, mănăstirea avea să poarte hramul "Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul" prăznuit în fiecare an la 20 iulie.